Introducere:
În cultura românească, înmormântarea este considerată un moment sacru și plin de semnificații. Pe lângă aspectele religioase și tradiționale, numeroase superstiții și credințe populare sunt strâns legate de acest eveniment solemn. În acest articol, vom explora câteva dintre aceste superstiții și credințe care înconjoară înmormântarea în România.
I. Prevestirea morții:
Mulți consideră că există semne și simboluri care pot prevesti apropierea morții unei persoane. De exemplu, când un corb zboară pe lângă fereastră sau se aude cântând în apropierea casei, se spune că aceasta este o prevestire a unui deces în familie. De asemenea, spargerea unui oglinzi, pisica neagră care apare în preajma casei sau sunetul ciocănitului la ușa fără să aibă cineva în fața ușii, sunt considerate semne negative.
II. Evitarea morții duble:
Extrasele din familie sau cuplurile căsătorite evită să participe împreună la înmormântare. Se crede că acest lucru ar putea atrage o moarte dublă în familie sau ar putea aduce ghinion relației dintre soți. Astfel, unul dintre parteneri participă la înmormântare, în timp ce celălalt rămâne acasă.
III. Smulgerea firelor de păr:
Un obicei foarte răspândit înainte de înmormântare este acela de a smulge un fir de păr și de a-l arunca în foc sau în apă. Se spune că acest gest permite sufletului să părăsească corpul și să meargă în lumea de dincolo. Totodată, se crede că, dacă firul de păr ar fi rămas în viață, ar fi putut fi folosit de vrăjitori pentru a face rău familiei decedatului.
IV. Obiceiurile legate de oglindă:
În multe case, oglinzile sunt acoperite sau întoarse cu fața în jos în timpul unui înmormântări. Această practică se bazează pe credința că sufletul mortului ar putea fi capturat în oglindă sau că privirea unui mort poate rămâne blocată în oglindă, aducând ghinion celor rămași în viață.
În cultura românească, oglinzile au o semnificație profundă și sunt considerate a fi portaluri între lumea noastră și cea spirituală. În ceea ce privește înmormântările, există obiceiuri specifice legate de oglinzi, bazate pe superstițiile și credințele populare.
Unul dintre obiceiuri este acoperirea oglinzilor în casa în care a avut loc decesul sau în casa în care este depus trupul neînsuflețit. Oglinzile pot fi acoperite cu țesături negre sau cu materiale opace. Acest gest are ca scop prevenirea existenței unui contact vizual între sufletul decedatului și oglinzi. Se crede că privirea unui mort ar putea rămâne blocată în oglindă, iar sufletul său ar putea fi capturat și să rămână bântuind casa sau pe cei rămași în viață.
De asemenea, în unele cazuri, oglinzile pot fi întoarse cu fața în jos, pentru a preveni orice contact vizual între cei vii și sufletul decedatului. Acest gest se bazează pe credința că oglinda ar putea deveni o cale de trecere între lumea noastră și cea spirituală. Prin întoarcerea oglinzii în jos, se crede că se împiedică accesul sufletului decedatului în lumea noastră.
Pe lângă obiceiurile de a acoperi sau întoarce oglinzile, există și credința că spargerea oglinzii în timpul perioadei de doliu aduce ghinion. Se consideră că acest gest ar putea influența negativ destinul celor care se află în jurul oglinzii. Astfel, se recomandă evitarea oricăror acțiuni care ar putea duce la spargerea oglinzii în această perioadă.
Deși aceste obiceiuri și superstiții legate de oglinzi pot varia în diferite regiuni ale României și pot fi influențate de tradițiile și credințele individuale, ele reflectă importanța și venerația acordată oglinzilor în cultura românească. În timpul înmormântărilor, respectarea acestor obiceiuri și superstiții este considerată o formă de respect față de sufletul decedatului și o modalitate de a evita orice influențe negative care ar putea afecta familia sau comunitatea respectivă.
V. Cuțitul și furculița:
Există credința că, dacă sunt lăsate cuțit și furculiță încrucișate pe farfurie după un înmormântare, acest lucru va împiedica sufletul decedatului să rămână în casă și să îl bântuie pe cel rămas în viață. Astfel, se crede că separarea cuțitului și a furculiței pe farfurii separate permite sufletului să se desprindă și să plece în lumea de dincolo în liniște.
Concluzie:
Superstițiile și credințele populare legate de înmormântare în cultura românească reflectă profundele convingeri și tradiții ale comunității. Acestea adaugă o dimensiune suplimentară evenimentului funerar și oferă o perspectivă asupra modului în care societatea românească percepe și înțelege noțiunea de moarte și tranziție către viața de apoi. Este important să înțelegem și să respectăm astfel de superstiții și obiceiuri, respectând valorile și tradițiile familiei și comunității în timpul unei înmormântări.